Complexul monahal Dragomirna, compus dintr-un schit și o biserică mare, este unul din cele mai importante din Moldova. A fost întemeiat între 1602 și 1609 de Anastasie Crimca, mitropolit de Rădăuți, ulterior mitropolit al Moldovei, una din marile personalități ale vieții culturale din Moldova. Sub îndrumarea sa, miniaturi de mare valoare artistică au fost executate în această mănăstire; ele sunt expuse în muzeul complexului monahal.
 
Lipsită de fresce exterioare, biserica mare se face remarcată prin disproporția între înălțimea (42 m) și lărgimea ei (9,60 m). Zidurile sale exterioare sunt susținute de contraforturi care se prelungesc în părțile de nord și de sud prin stâlpi și arcade până sub cornișă. Ele sunt decorate cu motive geometrice cizelate în piatră șlefuită, de origine georgiană și armeană, utilizate și în interior. Absida poligonală de la extremitatea vestică a bisericii constituie un element arhitectural original.
 
Biserica a fost fortificată în 1627 de domnitorul Miron Barnovschi Movilă, cu un zid de apărare cu contraforturi și cu turnuri de strajă. Interiorul navei este pictat cu fresce de mici dimensiuni, ale căror scene religioase au fost executate după arta populară.